Intr-o duminica din luna Ianuarie 2022 am inceput sa am niste dureri foarte mari in zona ovarului drept. Cu o zi inainte am fost la munte si m-am gandit ca poate am racit din cauza ca mi-a fost foarte frig. Am ales sa stau cateva zile acasa ca sa-mi revin, dar durerea era insuportabila, iar ca sa pot dormi noaptea trebuia sa iau un medicament puternic. Intr-un final am ajuns la doctor si mi-a spus ca am un chist ovarian. Mi-a prescris medicamente, printre care si anticonceptionale. Fiind o persoana conectata cu corpul meu mi s-a parut contraintuitiv sa iau niste hormoni sintetici care sa-mi opreasca ovulatia, fiind constienta de rimurile mele interioare conectate la corpul meu. Asa ca am ales sa-mi ascult trupul. In fiecare zi m-am conectat la pantecul meu, chiar daca ma durea, eu stiam ca e doar o modalitate prin care corpul meu se curata si scoate la suprafata ceva ce eu am reprimat. A durat 3 saptamani tot acest proces, in care am stat in pat, m-am conectat zilnic cu pantecul meu, am avut menstruatie pentru 14 zile, si in loc sa ma sperii, am avut incredere. Corpul meu stie. Doar i-am acordat incredere si timp. Si da, am stat eu cu mine, eu cu durerea, eu cu increderea. M-am conectat, am simtit, am plans, am simtit toata furia din pantecul meu, toata nedreptatea, toata lipsa de iubire. Dar m-am vindecat, pentru ca am ales increderea, iubirea, rabdare si nu hormoni sintetici, frica si panica. Dupa acest episod menstruatia mea a revenit la normal si de atunci mi-am dat seama cat de importanta e conexiunea cu pantecul, cu centrul meu feminin, cu intuitia mea, cu acest spatiu sacru.