De la o varsta frageda suntem invatati sa nu ne exprimam emotiile. In copilarie, cand plangeam in hohote, ni se spunea sa fim linistiti si sa nu mai plangem atata, cand exprimam furie si tipam eram pedepsiti, cand in adolescenta aveam inima franta ni se spunea pur si simplu sa trecem peste sau sa cautam pe altcineva.

Impactul acestor comportamente este ca ajungem niste femei deconectate de corpul nostru emotional si traim doar in ganduri. Si un lucru care nu suntem invatate este ca EMOTIA ESTE DE FAPT ENERGIA NOASTRA FEMININA. Cand ma rup de emotie, ma rup de femeia din interiorul meu.

Durerea si placerea vor face parte intotdeauna din viata noastra, asa ca daca ne opunem durerii emotionale, adica emotiilor negative si ne atasam doar de placere, adica de emotii pozitive, de fapt ne luptam cu flow-ul vietii si cu flow-ul din interiorul nostru, adica cu energia feminina.

Natural este sa imbratisam viata in totalitate: sexualitatea, furia, durerea, abandonul, extazul, disperarea, frustrarea. Nu excludem nimic. Cu toate acestea, a trai in acceptare totala si exprimare a emotiilor noastre nu este incurajat in cultura moderna. De fapt, suntem invatati fix opusul, sa ne conformam, sa ne prefacem, sa zambim chiar daca nu o facem sincer, sa ne punem o masca de femei fericite si perfecte.